The Sequel "Meeting"

Revenim la aventurile eroului nostru drag Skoop.

Ultima oara, Skoop participa la un meci de fotbal impotriva rasei cainilor. Misiunea lui era de a crea o diversiunea, impreuna cu alte 10 pisicute, pentru elita BPS, de a se infiltra in HQ-ul cainilor.
Misiunea a fost un succes total, dar informatiile extrase din baza cainilor erau socante, cel putin asa a auzit soptidu-se printre trainerii de la academia BPS. El era un simplu invatacel si nu avea acces la astfel de informatii.
Skoop si-a jucat foarte bine rolul in acel meci, chiar reusind sa inscrie un gol in poarta cainilor. Cei drept acest lucru i-a adus un ochi vanat. Dupa cum v-am spus cainii nu rau foarte inteligenti, erau niste brute si foarte temperamentali. Asa ca un jucator, din echipa cainilor, pe nume Prostov, s-a gandit sa inscrie si el un gol, doar ca a confundat poarta pisicutelor cu fata lui Skoop. Mai ciudat a fost ca nici macar, mingea nu o avea in acel moment Prostos, si probabil s-a gandit sa se descurce cu ce are, adica cele 4 labe imense ale lui. S-a gandit sa ii arate lui Skoop mai in detaliu cum arata una dintre ele. Asa ca Skoop al nostru s-a ales cu o fata invinetita.
A fost o saptamana destul de incarcata pentru Skoop
Antrenamentele de la BPS erau foarte grele, dar cel mai greu lucru pentru el era ca nu stia cine este si cum avea sa o mai vada pe misterioasa Mysa.
Tocmai s-a terminat scoala pentru pisicute. Plokat era impanzit de pisicute fericite si oriunde ascultai, auzeai numai chicoteli si strigate de fericire.
Si Skoop era fericit, dar era ocupat cu testarea unei nou prototip de comunicatii wirelles, creat in laboratoarele BPS. Am putea spune ca este vorba de un telefon mobil, doar ca putea face mult mai mult decat atat. Se numea Finder. De ce Finder?
Mi-a explicat Skoop, dar nu prea ma intles cum functioneaza, tot ce pot sa va spun este ca folosea puterile telepatice ale lui Skoop pentru localizarea diferitelor pisicute, varianta pentru caini era inca sub dezvoltare. Skoop trebuia doar sa se gandeasca la persoana pe care vrea sa o geseasca si Finder-ul ii transmitea imediat pozitia acesteia si chiar putea sa transmita si mesaje telepatice catre acea pisicuta.
Evident, Skoop, a profitat de aceasta oportunitate pentru a incerca sa o gaseasca pe Mysa.
Skoop a inceput sa isi concentreze toate gandurile si puterile telepatice catre Mysa. A, nu v-am spus ca Finder-ul arata ca un ceas normal si ca in momentul in care gasea pisicuta cautata si conexiunea era stabilita, incepea sa transmita imagini holografice cu tot ceea ce pisicuta respectiva vedea in acel moment.
Dupa zeci de incercari esuate, intr-un final Skoop a primit o holograma ce infatisa parcul de langa casa lui. Prima oara a crezut ca inca nu este functionala tehnologia si ca ii transmite imagini cunoscute de el. Dar totusi s-a hotarat sa verifice asta. Asa ca Skoop s-a dus in parcul vecin pentru a vedea daca Mysa era acolo.
Chiar daca nu credea, ca e posibil, ca pisicuta care i-a invadat gandurile in ultimul timp, a ramas impietrit in momentul in care a a juns, si a vazut-o pe Mysa stand pe o bancuta chiar in parcul de langa casa lui.
Acum nu stia ce sa faca, chiar daca s-a gandit de 100 de ori la reintalnirea ei si ce avea sa ii spuna, acum a ramas fara cuvinte. Dar si-a facut curaj si s-a dus la ea si a salutat-o prieteneste.
Ea i-a zambit si l-a salutat innapoi.
Skoop s-a asezat pe bancuta din fata ei si s-a prezentat, dar se pare ca Mysa stia cine era el de la o prietena pe care o aveau in comun, Gili.
Nestiind ce sa faca, Skoop a incercat sa fie cat mai "cool" si detasat. Au vorbit, evident, despre Gili, prietena lor comuna, liceu, prieteni, in general lucruri pe care le discuti cu o persoana pe care deabia ai cunoscut-o.
Nu au stat foarte mult impreuna in ziua aceea, pentru ca Mysa astepta pe cineva, de aceea a gasit-o singura in parc.
Pe langa altele, Skoop a aflat ca Mysa locuia chiar peste drum de casa lui, se mutase de curand si in afara de Gili, care si ea locuia prin apropiere, numai cunostea pe nimeni.
Chiar daca nu a avut sansa sa petreaca mai mult timp cu ea, Skoop era foarte fericit pentru ca stia ca avea sa o revada in curand si va avea sansa sa o cunoasca mai bine pe Mysa.

Iarna copilariei noastre

Se pare ca a revenit iarna, intr-un moment in care toti ne asteptam cel mai putin.

Aceste zilele m-au facut sa imi aduc aminte de iernile copilariei mele

Cred ca toti am iubit iarna in copilarie, eu cu siguranta. Iarna era anotimpul meu preferat cand eram copil.

Imi aduc aminte ca nu incepeam bine scoala si deja ma gandeam cu nerabdare la prima ninsoare.
Era un moment magic, cand acel prim fulg de zapada, se hotara sa coboare pe pamant.

Si cand se intampla cu adevarat, ramaneam blocat in fata geamului, parca vrajit de acele mici unitati in forma de stele, ce pluteau in aer si intr-un final se asezau pe pamant, acoperind totul intr-un alb cristalin.

Parintii mei nu pareau prea fericiti, nu am inteles de ce, eu deabia imi astamparam nerabdarea de a fugii din casa si de a ma bucura de acel moment magic.

Imi aduc aminte, cum treceau orele parca erau secunde, cand eram afara si ma bucuram cu ceilalti copii de toate jocurile pe care ni le oferea acest anotimp.

Cand ieseam afara la zapada, trebuia sa respectam un anumit ritual. Jocurile aveau parca o ordine fireasca. Mai intai faceam un mic bulgare pentru a testa zapada si evident, intotdeauna, pe nepregatite, exista un copil care pornea micul razboi in zapada aruncand primul bulgare spre noi.

De acolo incepea totul. Evident nu puteam sa lasam acest haos sa ne cuprinda, ne imparteam pe grupuri si incepeam sa contruim fiecare cazemate si artileria pentru micul razboi ce avea sa inceapa. Dupa ce se facea pregatirile de rigoare, incepea mica batalie a celei mai putenice cazemate si acelor mai buni aruncatori. Echipa pierzatoare aveau sa raman fara cazemata, aceasta era distrusa de catre "dusman". Invingatorii aveau onoarea sa o pastreze intacta, ca un trofeu al victoriei lor.

Spre seara incepeam sa ne dam cu sania si nu stiu de ce, dar ne placea sa spargem beculetele de la instalatiile amplaste prin orasi, cu bulgari(stupid stiu). Bine nu prea reuseam noi asta, pentru ca erau destul de inalte, dar era o provocare pentru noi sa incercam.

Distractia serii era sa ne facem derdelus si sa ne dam pana cand, mamele(spargatoare de petreceri), veneau sa ne cheme in casa. Si intotdeauna era o mama care ne strica derdelusul aruncand sare pe el.

Dupa ore intregi de alergat prin zapada, nu imi doream decat sa vina cat mai repede urmatoarea si sa iau totul de la capat.

Eram atat de fericit si bucuros, incat nu mai simteam nici frigul, nici umezeala ce urma dupa o buna bataie in zapada. Imi doream sa fie cat mai multe zile asa.

Acum, cand ninge, nu ma gandesc decat la frig, ca trebuie sa ma trezesc cat mai devrem sa ajung la job, pentru ca din cauza zapezii totul merge mai greu si mai incet, ca iar o sa imi ud hainele si pantofii. In general iarna reprezinta un mare disconfort, nu o mai astept si nu ma mai bucur de ea la fel ca in copilarie, decat de Craciun si cand merg la munte.

Asta ma face sa ma intreb ce s-a intamplat cu toate acele sentimente pe care le aveam in copilarie, unde au disparut si de ce nu pot sa le mai retraiesc inca odata.

Unde sunt sentimentele pierdute ale copilariei?

The Beginning

Povestea noastra incepe cu un motanel pe nume Skoop.
Skoop era un tanar motanel ce s-a nascut in Plokat un oras din Kittoria.
Evident, ca orice motan care se respecta, era foarte arogant si plin de el, putin imatur si simplist in gandire, dar evident, putem spune, ca tineretea si testosteronul il faceau sa fie asa.
O sa para SF ceea ce va spun acum, e si normal, este o poveste despre pisici care gandesc, iubesc, in general se poarta ca si noi oamenii. Au chiar limba lor, putini dintre noi o inteleg.
Eu am fost norocos sa detin aceasta abilitate extraordinara si sa am onoarea sa fiu introdus in lumea lor. De exemplu daca o pisica te-ar saluta ar zice : "cling clong"
Poate e destul de greu de inteles acum. Unele pisici aveau niste abilitati speciale, cum ar fi telepatia sau telekinezia, una dintre aceste pisici este chiar motanul nostru Skoop.
Datoriata acestor abilitati a fost recrutat de tanar, pentru a se antrena in a devenii cel mai mare agent secret al unei organizatii ultrasecrete BPS.
Nu o sa spun momentan ce inseamna, dar prietenii pisicuteleor vor intelege.
Evident aceste pisicute erau foarte avansate si reusiserea sa dezvolte un sistem foarte complex de invatamannt, Skoop al nostru era la nivelul unui licean in lumea noastra.
Povestea lui incepe intr-un moment trist in viata lui, desi facea parte dintr-o organizatie ultrasecreta si exclusitvista in care i se oferea ocazia sa fie un Jame Bond al Pisicilor, si nici pe plan academic nu statea rau, suferea, deoarece tocmai fusese parasit de o pisicutza pe care el credea ca o iubea.
Nu o sa ii dam nume pt ca in povestile ce urmeaza, ea nu o sa mai conteze foarte mult.
Era un motan tanar, nu avea experienta in lumea sentimentelor dintre o fata si un baiat. Sentimentele pe care el le purta pentru ea erau doar o iluzie si el avea sa descopere acest lucru in curand.
Au urmat cateva saptamnai grele pentru el. Dar prietenul lui cel mai bun in acel moment l-a luat sub "labutza" lui(motanul Aramis).
Aramis era motanul politist in devenire, un personaj atras mai mult de bautura si femei, dar totusi un prieten bun.

Dar intr-o seara eroul nostru telepat, a fost surprins de cea mai frumoasa creatie a lui PisiDumnezeu.
In acel moment a uitat de toate probleme si grijile de pe pamant, acea infatisare stralucitoare l-a dat complet peste cap.
Era o pisicutza pe care o chema Mysa(avea sa afle el mai tarziu). A incercat sa ii citeasca gandurile in acel moment, dar puterile nu aveau efect asupra ei. In viata lui nu mai intalnise o pisicutza atat de speciala si unica.
In toata arogantza si increderea lui cu greu a reusit sa miaune un singur salut. Un salut timid si speriat pt ca nu intelegea ce se intampla cu el si ce sunt sentimentele care l-au strafulgerat.
Intalnirea a fost scurta,dar pt el parca a trecut o eternitate. Dintr-o data Mysa disparuse de parca a fost o fantoma sau o naluca a imginatiei lui.

Nu avea sa stie acum, ca aceeasta intalnire avea sa ii schimbe complet viata, incepand cu acel moment magic...

Acum o sa il lasam pe motanelul nostru sa se ocupe de probleme importante din cadrul BPS.
Trebuia sa se pregateasca pentru cea mai importanta misune din viata lui, un meci de fotbal impotriva rasei cainilor, desi ceva mai inferiori din punct de vedere intelectual, acestia erau mult mai puternici. Meciul de fotbal era doar o diversiune creata de pisicute, pentru a le facilita accesul agentilor BPS in HQ-ul cainilor.
Cum am spus, cainii nu erau foarte destepti, si in plus erau si foarte competitivi. La fiecare meci de fotbal impotriva pisicutelor, toti agentii din rasa canina se strangeau la meci, o oportunitate extraordinara pentru spionii BPS, de a se strecura in baza cainilor si a fura secrete importante.

Dar Skoop, nu se putea concentra la misiunea lui, in capsorul lui zbura un singur gand, Mysa.

To be continued...